Înțelegerea mea profundă asupra importanței educației ca fundament al progresului societății și al prosperității individuale a fost consolidată de-a lungul anilor de activitate parlamentară. Educația a jucat un rol fundamental în viața mea și am văzut personal impactul pe care o educație solidă poate să-l aibă asupra unei persoane și asupra comunității în întregul ei. Ca o persoană care a avut privilegiul să beneficieze de o educație solidă în România, care mi-a deschis ușile spre oportunități de studiu în Statele Unite, sunt profund conștientă de importanța crucială a acestui domeniu.
Cred cu tărie că educația este cea mai valoroasă investiție pe care o putem face în viitorul României și că schimbările pozitive în societatea noastră depind în mare măsură de progresul și îmbunătățirea sistemului educațional.
În mandatul meu am pledat constant pentru alocarea a 6% din PIB pentru educație
Din perspectiva mea, educația în România suferă de numeroase probleme, printre care subfinanțarea, lipsa infrastructurii adecvate, lipsa de implicare și prioritizare din partea guvernanților. Este inacceptabil ca bugetul alocat pentru educație să fie redus în timp ce alte domenii primesc mai multă atenție și finanțare. De-a lungul timpului, am fost martora unor decizii politice care au afectat negativ sistemul educațional și, implicit, viitorul copiilor și tinerilor din România.
În calitate de deputat, am susținut constant inițiative și proiecte menite să îmbunătățească sistemul educațional din țara noastră. Am pledat pentru alocarea a 6% din PIB pentru educație, conform legislației în vigoare, și pentru utilizarea eficientă a acestor fonduri în beneficiul elevilor și al cadrelor didactice. În plus, am militat pentru modernizarea infrastructurii școlare, pentru creșterea standardelor de predare și învățare, și pentru promovarea incluziunii și egalității de șanse în educație.
Dezbaterea bugetului pe 2023:
L-am întrebat pe ministrul de Finanțe de ce Educația este iar nedreptățită și care este explicația lui pentru această situație.
Educația trebuie să primească 6% din PIB
Dar soluțiile nu țin doar de buget. Țin și de organizare și de standardele de performanță impuse în sistem.
1. Infrastuctură educațională
Într-o primă etapă, trebuie pusă la punct infrastructura educațională: consolidări, renovări, utilități, săli de sport.
În al doilea rând, trebuie făcute acele investiții care să permită școlii să vină mai mult în sprijinul familiilor. De exemplu: programe de tip after-school, masă caldă de prânz, transport școlar, activități extracurriculare.
2. Reducerea decalajelor între urban și rural
O parte consistentă din fonduri trebuie alocate pentru incluziune și pentru reducerea decalajelor enorme ce există astăzi între școala din mediul urban și cea din mediul rural. Copiii de la sate trebuie să plece în viață cu aceeași șansă. Trebuie să învețe în școli renovate, să aibă la clasă profesori bine pregătiți și bine motivați, să aibă facilitățile de care se bucură și copiii de la oraș. Trebuie să aibă șansa de a-și continua studiile. Mulți renunță la liceu pentru că nu și-l permit. Mulți sunt nevoiți să plece la muncă pentru a-și ajuta familia. Însă aici este obligația statului să intervină.
3. Valori și abilități
non-cognitive
Școala trebuie să transmită nu doar informații, ci și valori și abilități non-cognitive. Responsabilitatea, spiritul civic, toleranța, spiritul critic, perseverența, sociabilitatea, creativitatea sunt tot atât de importante în viață ca și matematica sau științele. Iar școala trebuie să-și asume că îi va pregăti pe elevi nu doar pentru examene, ci mai ales pentru viață.
4. Depolitizare, transparentizare și responsabilizare
Nu în ultimul rând, școala românească trebuie să treacă printr-un proces de depolitizare, transparentizare și responsabilizare. Iar asta înseamnă în primul rând o voce mai puternică pentru părinți și pârghii de decizie directă date în mâna comunității. Sistemul inspectoratelor școlare este un sistem anacronic și nu face altceva decât să conserve instrumentele consacrate de control politic asupra școlii. Ministerul trebuie să decidă conținutul învățării și cadrul desfășurării actului educațional, însă implementarea propriu-zisă trebuie să fie lăsată la nivelul comunității, cu Primăria în rol de executant și nu în rol de decident. O astfel de abordare va duce la o colaborare mai bună între părinți și profesori și îi va responsabiliza mai mult pe toți cei implicați în acest proces. În învățământul superior, acest proces de depolitizare, transparentizare și responsabilizare va trebui să înceapă de la modul în care se realizează finanțarea și până la modul în care se organizează concursurile pentru ocuparea unor funcții didactice în universități.
În mandatul meu de deputat am susținut și îmbunătățirea condițiilor de învățare și predare în școli și grădinițe, promovarea digitalizării în educație prin implementarea unui catalog electronic și accesarea fondurilor europene pentru proiecte educaționale inovatoare.
În concluzie, susținerea și promovarea educației reprezintă una dintre prioritățile mele și sunt hotărâtă să continui să lupt pentru un sistem educațional mai bun și mai echitabil pentru toți românii. Împreună, putem construi un viitor mai bun pentru generațiile viitoare.